Amu cica era odata intr-o
tara un crai, care avea trei feciori. Si craiul acela mai avea un frate
mai mare, care era imparat intr-o alta tara, mai departata. Si
imparatul, fratele craiului, se numea Verde-imparat; si imparatul Verde
nu avea feciori, ci numai fete.
Multi ani trecura la mijloc de cand acesti frati nu mai avura prilej a
se intalni amandoi. Iara verii, adica feciorii craiului si fetele
imparatului, nu se vazuse niciodata de cand erau ei. Si asa veni
imprejurarea de nici imparatul Verde nu cunostea nepotii sai, nici
craiul nepoatele sale: pentru ca tara in care imparatea fratele cel mai
mare era tocmai la o margine a pamantului, si craia istuilalt la o alta
margine. Si apoi, pe vremile acelea, mai toate tarile erau bantuite de
razboaie grozave, drumurile pe ape si pe uscat erau putin cunoscute si
foarte incurcate si de aceea nu se putea calatori asa de usor si fara
primejdii ca in ziua de astazi. si cine apuca a se duce pe atunci intr-o
parte a lumii adeseori dus ramanea pana la moarte.
Dar ia sa nu ne departam cu vorba si sa incep a depana firul povestii.
Amu cica imparatul acela, aproape de batranete, cazand la zacare, a
scris catre fratine-sau craiului, sa-i trimita grabnic pe cel mai
vrednic dintre nepoti, ca sa-l lase imparat in locul sau dupa moartea
sa. Craiul, primind cartea, indata chema tustrei feciorii inaintea sa si
le zise:
- Iaca ce-mi scrie frate-meu si mosul vostru. Care dintre voi se simte
destoinic a imparati peste o tara asa de mare si bogata, ca aceea, are
voie din partea mea sa se duca, ca sa implineasca vointa cea mai de pe
urma a mosului vostru.
Atunci feciorul cel mai mare ia indrazneala si zice:
- Tata, eu cred ca mie mi se cuvine aceasta cinste, pentru ca sunt cel
mai mare dintre frati; de aceea te rog sa-mi dai bani de cheltuiala,
straie de primeneala, arme si cal de calarie, ca sa si pornesc, fara
zabava.
- Bine, dragul tatei, daca te bizuiesti ca-i putea razbate pana acolo si
crezi ca esti in stare a carmui si pe altii, alege-ti un cal din
herghelie, care-i vrea tu, ia-ti bani cat ti-or trebui, haine care ti-or
placea, arme care-i crede ca-ti vin la socoteala si mergi cu bine,
fatul meu.
Atunci feciorul craiului isi ia cele trebuitoare, saruta mana
tatane-sau, primind carte de la dansul catre imparatul, zice ramas bun
fratilor sai si apoi incaleca si porneste cu bucurie spre imparatie.
Craiul insa, vrand sa-l ispiteasca, tace molcum si, pe inserate, se
imbraca pe ascuns intr-o piele de urs, apoi incaleca pe cal, iese
inaintea fecioru-sau pe alta cale si se baga sub un pod. Si cand sa
treaca fiu-sau pe acolo, numai iaca la capatul podului il si intampina
un urs mornaind. Atunci calul fiului de crai incepe a sari in doua
picioare, foraind, si cat pe ce sa izbeasca pe stapanu-sau. Si fiul
craiului, nemaiputand struni calul si neindraznind a mai merge inainte,
se intoarna rusinat inapoi la tatu-sau. Pana sa ajunga el, craiul pe de
alta parte si ajunsese acasa, daduse drumul calului, indosise pielea cea
de urs si astepta acum sa vina fecioru-sau. Si numai iaca il si vede
venind repede, dar nu asa dupa cum se dusese.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu