Ioan Slavici - Popa Tanda caracterizare personaj principal

IOAN SLAVICI

POPA TANDA

CARACTERIZAREA PERSONAJULUI

Popa Tanda este o nuvela scrisa de Ioan Slavici care elogiaza puterea actiunii capabile sa transforme o intreaga comunitate.

Personajul principal al nuvelei este parintele Trandafir, fiul dascalului Pintilie din Butucani. El este urmarit pe parcursul relatiei sale cu satenii din Saraceni.

Personajul este lipsit de portret fizic, dar principalele trasaturi ale portretului sau moral sunt fixate chiar de la inceput de catre narator prin caracterizare directa: "om bun”, "invatat”, "harnic si grijitor”. Defectele sale care declanseaza conflictul cu satenii din Butucani sunt de fapt calitati impinse oarecum la extrem : sinceritatea totala, inclinatia catre o critica aspra "cam greu la vorba, cam aspru la judecata: prea de-a dreptul, prea verde-fatis”.

Personajul nu evolueaza pe parcursul actiunii, caracterul lui ramane neschimbat, insa portetul lui moral este nuantat si ilustrat prin situatii noi, autorul folosind caracterizarea indirecta, prin fapte.Astfel in dorinta sa de a insufla saracenenilor dragoste de munca dovedeste hotarare, tenacitate, energie. Desi trec luni si ani in care eforturile preotului sunt zadarnice, acesta nu renunta ci cauta mereu noi metode pentru a-i schimba pe sateni, asfel incearca pe rand predica, sfatul, ironia , batjocura, ocara.

Ingrijindu-si gospodaria preotul Trandafir dovedeste inteligenta, inventivitate, initiativa si spirit practic. Repara casa, fara a avea pregatire sau experienta cultiva o mica gradina de zarzavaturi, mai iapoi porumb, chiar mpleteste lese pe care le vinde la targ.

Imaginea finala a preotului Trandafir, in ipostaza de bunic, este cea a unui om implinit, ce nu si-a pierdut vigoarea si bucuria de a trai. Epitetele in enumeratie " verde, vesel si harnic” subliniaza trasaturile esentiale ale personajului.

Ceea ce se modifica pe parcursul nuvelei este felul in care preotul este perceput de catre personajul colectiv al satenilor din Saraceni. Primul contact este pozitiv, oamenii sunt incatati de inteligenta, capacitatile oratorice si de bunele intentii ale preotului, dar mai tarziu ajung sa fie agasati de insistentele si critica acestuia. Portretul preotului din perspectiva satenilor este foarte plastic prin folosirea unor expresii si comparatii populare "Parintele Trandafir e insa ca si capra in gradina cu curechi” sau " a ajuns ca si ciuma”. Porecla "Popa Tanda” sugereaza insistentele zadarnice ale personajului , dar si nemultumirea colectivitatii fata de acesta.

Dupa ce satenii vad primele realizari ale preotului, uimirea si admiratia pe fundalul inca existent al nemultumirii si antipatiei e surprinsa in exclamatia "Popa e omul dracului!”. Excamatia din final " e omul lui Dumnezeu!” indica recunostinta si dragoste satenilor ce inteleg si apreciaza meritele preotului.

Prin personajul principal al nuvelei "Popa Tanda”, Slavici creeaza o figura luminioasa, optimista ce ntrupeaza respectul si dragoste fata de viata ce trebuie celebrata prin munca si bucurie nu risipita prin tristete si necumpatare.